Jurnalul unei femei simple (19)

Astăzi 28.11.2016, Craiova  (sunt fix doua luni de cand am scris ultima pagina de jurnal)

Afară: e frig, sulfa un pui de crivat, brrr.  Am iesit putin sa fac mici cumparaturi, printre care si branza de vaci pentru ca intentionez sa-i fac lui Raducu biscuiti (mi se pare ca a devenit cam mofturos la mancare si parca a slabit putin). Reteta am gasit-o aici si i-am adus o singura modificare: am inlocuit esenta de vanilie cu coaja confiata de portocala.

Mă gândesc  ce oameni frumosi mi-a scos Dumnezeu in cale... am gustat din nou dulceata Ardealului cu tot ce inseamna el: munti inzapeziti, cetati, istorie, oameni calzi, primitori, gospodari si blanzi, buni la suflet cum am ajuns sa cred ca numai acolo mai sunt... am ajuns sa iubesc si sa-mi fie dor sa aud oameni vorbind germana, maghiara si romana deopotriva cu naturalete si un firesc desprins parca din basme...

Gazdele noastre se invecineaza la sud cu ungurul Istvan si intr-o dimineata vecina striga:
- Vecine! vino numa' sa vezi: unguru si-o luat doua capre...
- Ei, nu spune... nu pot ma sa vin. Nu stii ca nu vad? (domnul sufera de diabet intr-o forma avansata si i-a fost afectata vederea)
Dincolo de gard, Istvan plimba mandru cele doua caprite legate cu zgarda rosie si funii de matase.
Un tablou memorabil, oameni pe care ii privesti si-i iubesti instantaneu...

  

Locurile de unde învăţ… pai clar Ardealul e locul de unde invat; incepand cu retete de mancare de care m-am indragostit iremediabil cum ar fi ciorba de cartofi cu afumatura si smantana dreasa cu tarhon si continuand cu painea cu cartofi si pasta de jumari pregatita total diferit de cum stiam eu (abia astept sa-mi pregatesc un borcan mare de tot dupa reteta lor...)

Sunt recunoscătoare pentru  fericirea fiului meu, pentru ca are posibilitatea sa se plimbe, sa vada, sa descopere.

Dinspre bucătărie :) biscuitii lui Radu sunt la frigider, urmeaza sa fac o pasta de fasole pentru tati iar eu personal, daca ma intrebati, sunt putin trista pentru ca sunt la dieta inca doua saptamani de acum (cu totul am o luna de regim strict: fara sare, fara zahar, fara cofeina, fara, fara...)  si... adevarul e ca mi-e pofta de un Ratatouille adevarat.
Acesta a fost pregatit special pentru dieta mea la un bistro in Brasov, a fost extrem de gustos dar eu imi doresc cu ardoare ceva picant :))

Sunt îmbrăcată cu tricou de bumbac si pantalon de pijama (am devenit cea mai comoda persoana din lume)

Ceea ce aştept (sper) vreau si sper sa avem sarbatori frumoase. Le vreau asa cum le-am mai avut: tihnite. Vreau sa vina Mosul, sa impodobim bradul, sa coacem fursecuri, sa cante Hrusca, sa vina rudele in vizita, sa-i ghiftuim si sa ne cinstim :))

Ce mai meşteresc aaa, aici am fost mai productiva decat de obicei. Mi-am tricotat o caciula cu imprimeu papagal:

iar acum imi impletesc un pulovar dintr-un fir Alize cu degrade lung:

În casă e cald, e bine, imi propusesem sa fac ordine in jucariile lui Raducu dar o las pe maine

Unul dintre lucrurile mele preferate  targurile de obiecte populare (artizanale) pastrama cu muraturi si vin fiert, cozonacul secuiesc: Bran

 

Unele planuri pentru sfârşitul săptămânii am vrea sa iesim (din nou) mai ales ca sunt multe zile libere.

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtăşesc cu voi:

De fapt mai multe: noi am avut sansa sa ne bucuram deja de zapada :))

Va doresc sa aveti parte de ce e mai bun pe lumea asta! O saptamana minunata!
Va sarut!