Prislop

Am fost ieri la mormantul Parintelui Arsenie Boca. A fost inaltator, o sa va povestesc.

Later edit:
Sub indrumarea maicutelor de la Manastirea Brancoveni am cumparat si citit o parte din cartile scrise de Parintele Arsenie Boca si tot la indemnul lor discret am vizitat acum "mormantul cald".

Am pornit la drum in dimineata Sfantului Ilie. Desi initial intentionam sa ajungem la Prislop cu o excursie organizata de Mitropolia Olteniei am schimbat pe ultima suta de metri toate planurile. Drept urmare ne-a ramas foarte putin timp pentru a cumpara si a pregati cele necesare pentru drum dar chiar si acum cand privesc in urma imi dau seama ca totul, pina in cele mai mici detalii, a fost perfect...

Din lipsa gps-ului si a indicatoarelor necesare am ratat centura ocolitoare a orasului lui Constantin Brancusi si la un moment dat mi s-a taiat respiratia: ne aflam in fata coloanei sacrificiului infinit pe care (culmea) nu o vazusem pe viu pana atunci.

Intre Petrosani si Hateg, valea se largeste lasand loc cerului.  

Era incredibil de senin in ziua aceea...

Dupa aproape patru ore de mers am ajuns.

Priviti cat de frumoasa e manastirea:

Biserica este foarte veche (pe wikipedia scrie ca nu se cunosc inceputurile manastirii) dar in ciuda acestui lucru are o personalitate aparte.   

Putinele corpuri destinate activitatilor adminitrative  au istorii diferite si vorbesc singure, prin infatisare, despre perioada in care li s-a dat viata.

Peste toate acestea domneste pacea, armonia.  Totul este dublat de personalitatea Parintelui Arsenie. A fost locul sau de suflet si peste tot se vad inca urmele pasilor sai...

Cea mai mare parte a timpului (aproape doua ore) am asteptat sa ajungem la mormant.

         

Cel mai ciudat lucru este ca cele doua ore nu ni s-au parut deloc obositoare. 

Si desi au fost orele pranzului nici soarele puternic nu ne-a suparat prea tare. La un moment dat un domn din fata noastra a exclamat: Parintele Arsenie are grija de noi! Si chiar asa era: cand si cand apareau pe cer norisori care ne fereau de razele fierbinti ale soarelui. 

Am vazut acolo tot felul de oameni: de la batrani la sugari (acestia din urma insotiti de parinti veniti probabil sa multumeasca parintelui), de la paraplegici la oameni ce aveau doar un usor handicap, saraci, bogati, oameni obisnuiti, cei mai multi purtind in brate flori...  si pe fetele tuturor se citea piosenia!

A fost o experenta extraordinara!
La intoarcere am poposit pentru cateva minute si la Manastirea Lainici: