Uscarea cimbrului si pastrarea lui

Mama mea soacra m-a cadorisit cu inca o carte din colectia dumneaei: BUCATARIA SATENCEI scrisa de Lucretia Oprean si aparuta la Editura tehnica in 1974.

Din cuprinsul acestei minunate carti am sa va expun cateva retete "de toamna". 

Astazi despre uscarea cimbrului:

Pentru uscat cimbrul se culege cand este in floare, deoarece atunci are mirosul si aroma cea mai placuta. Se spala, se scurge si se leaga cu sfoara partea de la radacina. Se agata fie in pod la umbra, dar caldura mare, fie in curte sub acoperis la loc uscat.

Se pastreaza dupa ce e ia de pe sfoara; se curata de radacini si se pune in pungi de hartie.

Cel mai bun mijloc de pastrare este ca dupa uscare sa se rupa frunzulitele, sa se sfarme in palme, sa se treaca prin sita de sirma si sa se puna in borcane de sticla acoperite cu capac. In felul acesta se pastreaza gustul si aroma.

Noi pentru operatiunea de uscare a plantelor folosim barile din camara (aceleasi pe care le folosim si iarna la porc):

Niko