Prajitura Figaro

Am mancat prima data "Figaro" la matusa sotului meu, Iana. O pregatise special pentru vizita noastra, a nepotilor mancaciosi. Aproape ca ne-am batut pe ea atat a fost de gustoasa!
Reteta de mai jos am gasit-o intr-o carte foarte valoroasa: "ARTA CULINARA" aparuta in anul 1982. De fapt trebuia sa incep cu inceputul: am gasit cartea asta la soacra mea si pentru ca o tot rasfoiam dansa mi-a facut-o cadou. Ce comoara am descoperit! Este ghidul gazdei perfecte.
Reteta prajiturii Figaro e foarte veche, aluatul de la baza ei fiind stramosul checului de azi.

 

Aluat: 250g faina, 4 galbenusuri, 140 g unt, 100 g zahar, un vdc praf de copt
Compozitia de pus deasupra: un gem acrisor, 150g nuci prajite si macinate, 4 albusuri, 200 g zahar

Ingredientul de baza al prajiturii este untul. Am facut prajitura si in alte variante dar a fost departe de aroma originala asa ca daca va hotarati sa o faceti incepeti asa:

portionati 140 g de unt si il lasati la temperatura camerei pana se incalzeste
il amestecati apoi cu o lingura de lemn pana iese toata apa din el
il amestecati cu zaharul si apoi cu galbenusurile:adaugati apoi faina amestecata cu praful de copt si puneti aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt:ungeti cu gem acrisor in strat subtire:bateti spuma cele 4 albusuri:indulciti, mai amestecati putin si apoi adaugati nucile prajite si macinate:asezati spuma peste prajitura si coaceti la foc potrivit (faceti testul cu scobitoarea)
lasati prajitura sa se raceasca
taiati cuburi si serviti:

Un deliciu!