Aluat cu osanza

V-am spusa ca am taiat porcul, nu? Ei bine am avut osanza din belsug care trebuia consumata cumva si desi noi nu ne omoram deloc dupa cornuletele cu osanza am zis totusi sa incerc.

M-am oprit la cornuletele doamnei Laurei Laurentiu din doua motive: dansa e o maestra a aluaturilor si in plus reteta propusa  mi s-a parut potrivita in privinta raportului grasime/faina.

Am respectat cu strictete reteta dar am facut greseala sa nu verific din timp faina (capatase umezeala in timpul depozitarii) si desi aluatul era elastic, usor de intins si l-am imachetat de muulte ori cornuletele mele nu s-au desfacut la copt prea mult iar dupa o zi s-au intarit (bine, nu atat de tare incat sa nu poata fi mancate dar au devenit crocante).

Au fost insa foarte, foarte bune la gust!