La multi ani!

Bine v-am regasit in 2011! 

Sper ca ati pasit cu dreptul in Noul An. Eu am inceput Anul cu o emotie uriasa in suflet (asa cum de multa vereme nu mi s-a mai intamplat). 

Va povesteam acum cateva zile ca nu stiu cum vor fi pentru noi sarbatorile. Ei bine, au fost minunate!!!  

Dupa Sarbatoarea Craciunului in care am fost la biserica impreuna cu mama, am ascultat colinde prin minunata voce a parintelui nostru, am impartit bucate vecinilor din bloc
 

 ne-am adunat in jurul SFINTEI MESE si ne-am bucurat de grozavele preparate din porc (soric, caltabosi, piftie, pateuri fragede cu osanza, sarmalute si friptura din muschi si carnat) insotite de o uriasa paine floarea-soarelui a carei reteta o gasiti aici

Minunat! Un Craciun cald si domestic, o bucurie tainica impartita cu toti cei din jur...

Sursa framantarilor noastre din decembrie 2010 a fost starea de snatate a bunicii. Acum o luna a facut un accident vascular si la varsta ei de peste optzeci de ani putea fi fatal. Mai mult, starea ei a fost critica, medicii s-au declarat neputinciosi, mama si surorile ei s-au preatit pentru ce putea fi mai rau. Au pazit-o timp de aproape trei saptamani, i-au cumparat chiar si cosciug. Doua candele au fost mereu aprinse iar bunica a facut multe drumuri intre lumea de aici si cea de dincolo. Asta a fost si motivul pentru care noi "copiii" ne-am ocupat de taierea porcului in lipsa mamei. Norocul nostru au fost vecinii care au sarit cu mic, cu mare, sa ne ajute (cine locuieste la tara stie despre ce vorbesc) pentru ca animalul sacrificat a avut peste 150 de kg.

Mama si matusile au facut criza de fiere in tandem (pe fondul oboselii) si pentru ca bunica in agonia ei le tot repeta ca nu gaseste drumul au chemat mai multi preoti sa ii citeasca. Preotul din sat chiar le-a cerut enoriasilor prezenti la slujba de Duminica sa se plece in genunchi si sa se roage pentru sufletul bunicii. Si Dumnezeu a ajutat! Incet, incet, bunica a inceput sa manance, sa vorbeasca, sa zambeasca... iar in seara de 31 decembrie a anului trecut matusa m-a sunat si mi-a spus: mamaie e bine, a baut o tuica, a mancat o portie de piftie si doua de salata boeuf si e pregatita sa intampine Anul Nou cum se cuvine. Ei? Inutil sa va mai spun ce bucurie m-a cuprins. De cand ma stiu bunica a fost un model pentru mine: de vointa, de credinta, de rabdare, de daruire, de iubire neconditionata... La final de 2010 mi-a mai daruit o lectie de viata, un impuls, de care se pare ca aveam nevoie. M-am gandit: daca bunica la varsta de 88 de ani si in conditiile ei de sanatate are asa o pofta de viata atunci noi n-avem nici cea mai mica scuza sa nu fim veseli si puternici.

Asa ca l-am intampinat pe 2011 cu bratele deschise si cu hotararea sa nu ma mai lamentez de nimic, sa fiu vesela, optimista, mai atenta la nevoile celor din jur si mai putin introvertita.

In lumea virtuala m-am mutat in casa noua cu tot cu entuziasmul lui 2011 :))

De acum ma gasiti aici: http://nikosnewhomeblog.blogspot.com si chiar va rog sa ma gasiti pentru ca o sa renunt la domeniul de la Google asa ca e posibil ca acest blog sa dispara in circa doua saptamani.

Va pup,  va iubesc si va doresc din toata inima: An Nou fericit!

Niko