La vie
Ignorand prognoza meteo pe saptamana aceasta, duminica am plecat la tara hotarati sa ajutam la culesul viei. Pe drum vremea a fost inchisa dar in masina ne-a fost bine insa cum am ajuns la tara ne-a izbit aerul rece si umed. Aproape incredibil : erau sub 10 grade celsius..... in fotografie nu se vad decat zambete dar sotul meu tremura de frig (ca si mine):
Am incercat totusi sa ne obisnuim cu diferenta de temperatura si cu picla de nori care intristasera de tot curtea. Am mancat struguri :
am hranit si un cocos tinerel care se plimba printre picioarele noastre :
ne-am distrat pe seama capritelor care fugeau catre casa (cred ca si ele inghetasera putin):
si am admirat in fereastra casei o floare frumoasa care era in total contrast cu vremea de afara:
A plouat toata noaptea si toata ziua de luni. Si pentru ca ne plictiseam in casa am plecat sa ne plimbam ( ploua, dar ce puteam face ?). Am ajuns in Drobeta Turnu Severin la pranz si ne-am oprit putin in Parcul Rozelor. Parcul este construit in jurul "Monumentului eroilor de la 1916":
Monumentul este flancat pe laterale de doua tunuri :
spre care sunt indreptati doi lei din piatra :
elementul principal al monumentului este statuia ce o intruchipeaza pe Ecaterina Teodoroiu : 
dar si ea pare pazita de cele doua acvile care sunt asezate in dreapta si stanga stemei:
Am incercat totusi sa ne obisnuim cu diferenta de temperatura si cu picla de nori care intristasera de tot curtea. Am mancat struguri :
am hranit si un cocos tinerel care se plimba printre picioarele noastre :
ne-am distrat pe seama capritelor care fugeau catre casa (cred ca si ele inghetasera putin):
si am admirat in fereastra casei o floare frumoasa care era in total contrast cu vremea de afara:
A plouat toata noaptea si toata ziua de luni. Si pentru ca ne plictiseam in casa am plecat sa ne plimbam ( ploua, dar ce puteam face ?). Am ajuns in Drobeta Turnu Severin la pranz si ne-am oprit putin in Parcul Rozelor. Parcul este construit in jurul "Monumentului eroilor de la 1916":
Monumentul este flancat pe laterale de doua tunuri :
spre care sunt indreptati doi lei din piatra :
elementul principal al monumentului este statuia ce o intruchipeaza pe Ecaterina Teodoroiu : 
dar si ea pare pazita de cele doua acvile care sunt asezate in dreapta si stanga stemei:
Doua pietre din marmura ce acopera cateva morminte ale unor eroi necunoscuti, una cu text in limba latina si una cu text in limba romana ne amintesc ca suntem aici doar datorita jertfei inaintasilor nostri :
Majoritatea pieselor ne infatiseaza scene de lupta:
iar daca privim din spate vedem chiar un ostas roman ranit:
Vis-a-vis de parc gasim cel mai vechi bloc din oras:
.... si pentru ca s-a intetit ploaia am oprit aparatul foto si am continuat plimbarea. Am avut doua intalniri pe care nu le voi uita probabil niciodata cu doi oameni pe care nu ii cunosteam dar pe care ma bucur foarte tare ca i-am intalnit.
Unul din ei este un medic oftalmolog in varsta de 90 de ani care continua sa isi faca meseria cu seriozitate iar celalalt, de fapt cealalta pentru ca e vorba de o doamna este o turcoaica, ce pastreaza traditia familiei : prepara si vinde "braga" si "inghetata". Ne-a povestit ca tocmai trecuse pe acolo o echipa de la TVR care a facut un reportaj despre aniversarea a 100 ani de cand in Severin se consuma braga. Ne-a mai povestit cat de greu le-a fost in anii '90 cand toata lumea cumpara sucuri de la dozator (pentru cunoscatori-TEK) si cum au hotarat in ciuda acestor greutati sa nu isi schimbe retetele. Doamna draga, jos palaria ! Nu am facut fotografii pentru ca ploua foarte tare dar in ciuda ploii ne-am delectat cu cateva pahare de braga si cu cea mai buna inghetata pe care am mincat-o in viata mea : inghetata de vanilie cu miere si nuca taiata bucati (reteta completa e un secret de familie bine pastrat...).
Marti dimineata, cu priceperea omului de la tara care se uita la cer si stie cum va fi vremea tanti Lica ne-a spus : astazi putem culege..... ma duc sa aduc ajutoare ! Si le-a adus. Spre pranz, vesele si multumite, doamnele au venit cu strugurii acasa :
Au continuat cu strugurii din curte (moment de care am profitat si eu pentru a le imortaliza)
tanti Neta:
Nuta lu' Borac:
tanti Lica:
si tanti Catarina (observati ca are nume de regina):
Sotul meu s-a grabit sa pregateasca mustul :
pentru ca era pranz si ne astepta masa :
Un adevarat teambuilding organizat de natura si de felul minunat in care traiesc oamenii din comunitatile mici: oricand gata sa isi ajute apropiatii.
Nu am plecat spre Craiova pana ce nu am facut o vizita unor oameni gospodari de la care ne aprovizionam cu branza de capra. Se adunasera norii deasupra si statea sa ploua din nou. In curtea oamenilor am gasit niste ratuste rebegite de frig :
un curcan infoiat:
un vecin in vizita:
si din nou din pacate n-am gasit capritele pentru ca erau la camp. Am gasit branza proaspata care statea la scurs:
Si ne-am luat "la revedere" pentru o vreme de la frumoasa ulita :
Majoritatea pieselor ne infatiseaza scene de lupta:
iar daca privim din spate vedem chiar un ostas roman ranit:
Vis-a-vis de parc gasim cel mai vechi bloc din oras:
.... si pentru ca s-a intetit ploaia am oprit aparatul foto si am continuat plimbarea. Am avut doua intalniri pe care nu le voi uita probabil niciodata cu doi oameni pe care nu ii cunosteam dar pe care ma bucur foarte tare ca i-am intalnit.
Unul din ei este un medic oftalmolog in varsta de 90 de ani care continua sa isi faca meseria cu seriozitate iar celalalt, de fapt cealalta pentru ca e vorba de o doamna este o turcoaica, ce pastreaza traditia familiei : prepara si vinde "braga" si "inghetata". Ne-a povestit ca tocmai trecuse pe acolo o echipa de la TVR care a facut un reportaj despre aniversarea a 100 ani de cand in Severin se consuma braga. Ne-a mai povestit cat de greu le-a fost in anii '90 cand toata lumea cumpara sucuri de la dozator (pentru cunoscatori-TEK) si cum au hotarat in ciuda acestor greutati sa nu isi schimbe retetele. Doamna draga, jos palaria ! Nu am facut fotografii pentru ca ploua foarte tare dar in ciuda ploii ne-am delectat cu cateva pahare de braga si cu cea mai buna inghetata pe care am mincat-o in viata mea : inghetata de vanilie cu miere si nuca taiata bucati (reteta completa e un secret de familie bine pastrat...).
Marti dimineata, cu priceperea omului de la tara care se uita la cer si stie cum va fi vremea tanti Lica ne-a spus : astazi putem culege..... ma duc sa aduc ajutoare ! Si le-a adus. Spre pranz, vesele si multumite, doamnele au venit cu strugurii acasa :
Au continuat cu strugurii din curte (moment de care am profitat si eu pentru a le imortaliza)tanti Neta:
Nuta lu' Borac:
tanti Lica:
si tanti Catarina (observati ca are nume de regina):
Sotul meu s-a grabit sa pregateasca mustul :
pentru ca era pranz si ne astepta masa :
Un adevarat teambuilding organizat de natura si de felul minunat in care traiesc oamenii din comunitatile mici: oricand gata sa isi ajute apropiatii.
Nu am plecat spre Craiova pana ce nu am facut o vizita unor oameni gospodari de la care ne aprovizionam cu branza de capra. Se adunasera norii deasupra si statea sa ploua din nou. In curtea oamenilor am gasit niste ratuste rebegite de frig :
un curcan infoiat:
un vecin in vizita:
si din nou din pacate n-am gasit capritele pentru ca erau la camp. Am gasit branza proaspata care statea la scurs:
Si ne-am luat "la revedere" pentru o vreme de la frumoasa ulita :
Niko in primul rand multumeste Domnului pt ca te poti bucura de puritatea bucatelor de la tara, de aerul si de oamenii de acolo. Eu nu am cuv. sa multumesc Tatalui Ceresc ca am crescut la tara! Strugurii sunt cred ca din aceia f aromati - mmmmmm.... Ce buni sunt. Si branza proaspata, mustul... Si paratsia cu familia. M-as mira sa aud ca nu te-ai bucurat de acele clipe. Si acum imi dau lacrimile cand imi amintesc de anii petrecuti la tara.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase pozele, cred ca a fost super la tara. Domnul Gigi , la inaltime, ca intotdeauna!Pupici!!
RăspundețiȘtergereNico, scuze, anonim, sunt de fapt eu Mada.Am selectat gresit optiunea. Inca o data Pupici!
RăspundețiȘtergereNiko, vreau si eu la cules de vie!
RăspundețiȘtergereMada, cam saracute cuvintele despre mine. Te rog frumos sa nu se mai intimple.:)
RăspundețiȘtergereNiko, imi place blogul tau, asa ca ti-am oferit un premiu.
RăspundețiȘtergereSi eu sunt o iubitoare a naturii ( poti vedea pe alt blog al meu, rodellinda.blogspot.com)
Irina, ma bucur ca ti-a placut povestea (am o tolba plina .....)
RăspundețiȘtergereIna, viata la tara e grea dar si foarte frumoasa si incerc sa ma bucur de ea cat pot.
Mada, esti o draguta! Ma bucur ca imi citesti blogul si ...mi-e dor de o seara de "taclale". Poate ne intalnim!
Didona, si mie imi plac blogurile tale. Multumesc mult pentru premiu. De fapt va multumesc tuturor pentru comentarii.
Niko,daca poti cand mai vi in mehedinti viziteaza si satele de pe marginea dunarii,sunt de vis iti garantez..
RăspundețiȘtergereIntamplator ti-am descoperit blogul. Este minunat.
RăspundețiȘtergereSi eu sunt crescuta la bunici la tara, tot undeva in Oltenia
Acum , la maturitate,cand locuiesc intr-un oras murdar si agolmerat, realizez ce dor mare port in mine, dor de viata simpla de la tara.
Din pacate sotului meu nu ii place viata la tara, fiind crescut la oras, asa ca ajungem destul de rar acolo.Te invidiez un pic sa stii....:))