Jurnal de calatorie I

Asa cum va spuneam, la sfarsitul asta de saptamana aveam planuit sa mergem la Olanesti. Am vazut prognoza meteo in care se preciza clar ca sambata vor fi ploi in toata tara iar duminica vreme insorita asa ca ne-am spus: as, ploaie de vara, trece repede si noi ne plimbam fericiti. Si cum altfel ne-am fi putut gandi cand in Craiova sunt de mult temperaturi exagerat de mari?

Am plecat cu atatea bagaje ca ne-ar fi ajuns pentru o saptamana incheiata dar... o saptamana de vara. Aveam tricouri, pantaloni scurti, palariute si ochelari de soare, etc In ultimul moment am luat cu noi si doua pulovere (ca poate o sa fie racoare seara...).

A inceput sa picure de cum am plecat si a plouat continuu tot drumul. Noi tot speram ca se opreste dar pe masura ce inaintam spre Valcea cerul era plumburiu si stropii tot mai mari. Ne imbarbatam unii pe altii: sigur in Olanesti e vreme buna!!! N-a fost asa! Ploua si acolo de parca era toamna tarzie si cum am ajuns la pensiune l-am intrebat pe administrator:

- Ploua de mult?
- Oho, de aseara!

Ploua torential, abia au adus baietii bagajele. In camera era frig si umezeala, domnul administrator lasase geamurile si ferestrele deschise pentru aerisire cu mult inainte sa ajungem noi. Cristina tremura asa ca V. a asezat-o sub pilota:

Saraca fata, noi o terorizam cu intrebarile:

Ce zici? Nu-i asa ca e frumos aici?

Frumos era, cand am ajuns pe terasa si am privit muntele si ceata care se ridica am vibrat de emotie. Am tras adanc aer in piept si apoi am pus mana pe aparatul de fotografiat:

La ora trei inca ploua dar pentru ca nu mai aveam rabdare eu si sotul meu am iesit sa ne plimbam catre izvoare. Am cumparat o umbrela si am pornit. Centrul statiunii era pustiu. Ne-am oprit la primul grup de izvoare. Am gustat din ape si ne-am adapostit putin. Ploua parca si mai tare. La fiecare izvor era un anunt de genul asta (dar despre acest lucru o sa scriu o postare separata).
Am gasit si ceva schimbari fata de vara trecuta: pe aleea catre izvoare s-au schimbat bordurile.
La izvorul 24 am intalnit in sfarsit oameni (pana atunci credeam ca suntem singuri in statiune).

La intoarcere am fost din nou doar noi si muntele. Pe la 5 in sfarsit s-a oprit ploaia dar a continuat sa fie frig. Am reintregit gasca si am plecat sa colindam statiunea. Prima destinatie a fost Biserica lui Horea. De aici am incercat sa surprindem pensiunea la care am fost cazati (n-am prea reusit din cauza brazilor):

Iar apoi izvoarele (din nou):Am pornit spre Lacul cu nuferi si "Vila 1 Mai" (unde am vazut pentru prima oara lamaita roz):


Se mai animase putin statiunea iar noi am observat ca in mers ne e ceva mai cald asa ca am continuat sa ne plimbam. Dintr-o alta parte a statiunii am avut in sfarsit explicatia pentru vremea rece (pe creste era zapada):Am trecut pe langa biserica din Olanesti (deschisa pentru slujba de seara):Si am admirat casele din statiune dichisite si pline de flori (asa cum e si biserica):

 

Am plecat tarziu catre "casa":Am privit cerul. Soarele era bine ascuns de nori:Am facut haz de necaz pentru toate hainele subtiti pe care le aveam la noi, ne-am bagat in paturi pana la nas dar n-am dormit aproape deloc din cauza frigului.
In dimineata urmatoare insa a aparut soarele. Aceeasi terasa, aceiasi munti dar, ce diferenta!
O vreme minunata pentru excursie!