Casa de la tara
In ultima vreme mergem des la tara. Dupa ce tatal meu a plecat intr-o lume mai buna noi, cei ramasi, ne-am simtit datori sa finalizam cumva planurile pe care el le-a avut. Am montat un instant pentru apa calda la bucatarie, am inlocuit cateva ferestre, am vopsit gardul exterior iar acum urmeaza (Doamne ajuta!) sa restauram fatada casei.
Casa noastra de la tara e foarte veche. Constructia ei a fost definitivata prin '38. E din caramida, are peste 5 m inaltime iar zidurile sint duble. Cum va spuneam, am facut cateva modificari pentru izolare si printre altele am inlocuit doua ferestre cu caramida din sticla. Nici nu va imaginati ce solide erau tocurile... au fost nevoiti sa le taie cu flexul pentru a le demonta. Una din ferestre arata acum asa:Urmeaza sa si zugravim dar holul are deja un alt aer. De fapt toata casa e un amestec de vechi si nou iar noua ne place foarte tare. Printre obiectele vechi pastram cu drag aceasta amfora (care cred ca are peste 30 de ani vechime) pe care sotul meu a gasit-o in podul casei si m-a rugat sa o spal si sa ii gasesc un loc potrivit si acest bufetdespre care stim doar ca a facut parte dintr-o garnitura pe care bunica a adus-o cu ea din Basarabia. Bufetul este din lemn de nuc si are geamuri de cristal. Sigur, e degradat de vreme dar intentionam sa il restauram in vara. Are si sertare, doar ca aici tocmai il mutasem in alt loc si inca nu era complet aranjat (observati ca am incercat sa formez un colt rustic).
Casa noastra de la tara e foarte veche. Constructia ei a fost definitivata prin '38. E din caramida, are peste 5 m inaltime iar zidurile sint duble. Cum va spuneam, am facut cateva modificari pentru izolare si printre altele am inlocuit doua ferestre cu caramida din sticla. Nici nu va imaginati ce solide erau tocurile... au fost nevoiti sa le taie cu flexul pentru a le demonta. Una din ferestre arata acum asa:Urmeaza sa si zugravim dar holul are deja un alt aer. De fapt toata casa e un amestec de vechi si nou iar noua ne place foarte tare. Printre obiectele vechi pastram cu drag aceasta amfora (care cred ca are peste 30 de ani vechime) pe care sotul meu a gasit-o in podul casei si m-a rugat sa o spal si sa ii gasesc un loc potrivit si acest bufetdespre care stim doar ca a facut parte dintr-o garnitura pe care bunica a adus-o cu ea din Basarabia. Bufetul este din lemn de nuc si are geamuri de cristal. Sigur, e degradat de vreme dar intentionam sa il restauram in vara. Are si sertare, doar ca aici tocmai il mutasem in alt loc si inca nu era complet aranjat (observati ca am incercat sa formez un colt rustic).
Avem mult de lucru, nu-i asa?
Comentarii
Trimiteți un comentariu