"Labe de urs" sau "Madeleines"

Nu stiu daca va mai amintiti prajiturelele astea.

Pe vremea regimului comunist barbatii care munceau in uzine devenisera experti in a lucra la strung sau alt utilaj obiecte artizanale pentru uzul gospodaresc. Aparate de capacit borcane, manere pentru tacamuri, role pentru taiat aluatul, forme din metal pentru fursecuri, foarte multe astfel de obiecte trebuincioase care nu se gaseau in comertul socialist erau mesterite de cate un barbat in fabrica si folosite cu imprumut de toate familiile vecine. Un astfel de obiect era tava din aluminiu pentru prajiturelele "labe de urs". Sora mai rudimentara a tavii de teflon pe care am cumparat-o zilele trecute din Kaufland:

Marea mea problema cand am ajuns cu tava acasa a fost sa gasesc si reteta pentru prajitura. Din cate imi aminteam eu era un aluat pufos dar consistent cu multe oua si iaurt sau lapte batut. Labutele coapte erau apoi pudrate cu zahar (eu peste faza asta sar de multe ori). Am tot cautat pe net si in final am gasit o reteta pentru Madeleine care se pot coace in astfel de forme.

Ingrediente:

• 3/4 ceasca faina
• 2/3 ceasca zahar pudra
• 1 lingurita praf de copt
• 3 oua
• 4 linguri unt (eu am pus ulei)
• 1 lamaie (eu am pus 2 clementine zeama si coaja rasa)
• in plus cateva stafide care au stat o jumatate de ora in rom

Mod de preparare:

Se amesteca toate cu mixerul. Se pune compozitia in tava speciala si se coace cateva minute (se ard foarte repede) la foc mediu.

Reci se pot pudra cu zahar vanilat. Noi le-am servit simple, la cafea.

Later edit:

cu visine in compozitie